Va rog sa luați aminte la următoarele: 1 – Încalc legile internaționale privind obligațiile contractuale și secretul de serviciu publicând aceste informații.2 – Nu am sa va divulg locația mea întrucât știu ca orice încercare sa dovedesc ceea ce am văzut sau la ce am luat parte va rezulta în exterminarea mea imediata și definitiva. „ Numele meu este Dr. Edward Mantila și eram (teoretic încă sunt) fizician la CERN, situat în Geneva, Elveția. Sunt specializat în cercetare subatomica și a particulelor, cu precădere interacțiuni de tip quark. Cu alte cuvinte, studiez particule minuscule și felul în care interacționează intre ele la viteze foarte mari. Pana Joi E Ianuarie E eram un om de Știința absolut normal care lucra în campusul de la CERN. Majoritatea oamenilor de Știința implicați în aceeași branșa de cercetare ca și mine locuiesc aici în campusul CERN din Geneva și ies foarte rar, doar ca sa mai socializeze și ocazional sa-și viziteze familiile. Majoritatea dintre dumneavoastră, care ATI auzit de CERN, cu siguranța ATI auzit de LHC (Largei Hadron Colier) Gigantul Accelerator de Particule, cel mai mare instrument științific, cu un diametru de peste E de mile care se întinde pe teritoriul a doua tari (Elveția și Franța). Opinia publica a fost informata cum ca fa fi fost construit cu costul a zeci de miliarde de Euro în scopul de a studia cum a luat naștere Universul și ca, coliziunile care au loc înăuntrul acceleratorului ne permit noua sa ne facem o oarecare părere despre un anume fenomen, care poate fi observat doar atunci când particulele interacționează intre ele la viteze foarte mari. Acesta NU este motivul pentru care a fost creat acceleratorul, și nici lucrul care s-a făcut cu aceasta mașinărie de la pornirea ei. Scopul principal al CERN când a construit acceleratorul a fost sa, ei bine sa deschidă un portal. Dați-mi voie sa va explic: Ideea de portal a luat naștere în ani E. După ani de zile de încercări în a ascunde fenomenul OZN, incluzând o scara larga de interacțiuni cu publicul cum ar fi incidentul de la Rospell și Bătălia pentru Los Angeles înainte de asta, guvernele Statelor Unite, Marii Britanii și Franța, au decis sa-și unească forțele în Speranța de a înțelege ce sunt mai precis aceste obiecte neidentificate. Ideile erau împărțite. Sunt oare OZN rile de pe alta planeta? Sunt oare din alt timp? Sau sunt pur și simplu isterie și deziluzie în masa cauzata de o imaginație mult prea bogata a oamenilor care erau făcuți pe ei de frica de comuniști și tehnologiile lor? Nu nu erau nici una din toate acestea. Universul nostru nu este decât o pagina dintr-o mare carte. Gândiți-va la o carte închisa care sta pe o masa: vedeți fiecare pagina cum vine una peste cealaltă legate intre ele de spatele dintre cele doua coperți. Universul nostru este doar un pagina îNT-o vasta și atotcuprinzătoare carte. Și pagina noastră nu este nici pe departe singura cu bogații, gândire și civilizație în ea. Fiecare pagina din carte reprezinta o alta dimensiune și fiecare are semnătura ei unica, propria ei istorie, și felul ei unic de diferențiere de celelalte pagini. Nici o pagina nu a fost făcuta sa interacționeze una cu cealaltă la fel cum nici cerneala nu se scurge de pe o pagina pe cealaltă într-o carte normala. Fiecare pagina, un Univers de sine stătător. După câțiva ani de calcule matematice și flote întregi de oameni de Știința care lucrau sub amenințarea exterminării dacă divulgau informații despre munca lor, ideea de carte a luat naștere. Deși multi nu erau de acord, calculele matematice susțineau ideea de carte, și tot matematica arata ca era imposibil ca o pagina sa interacționeze cu cealaltă. Asta pana în ani E. După miliarde de dolari investiți în cercetări în jurul anilor E, a luat naștere ipoteza ca dacă am folosii destulă energie, și destulă forța, concentrate spre un punct mic (de mărimea unei împunsături de ac), teoretic am putea străpunge pagina și am putea trage cu ochiul la pagina vecina. Am putea deschide o USA din universul lor spre al nostru. Când FAMILIA (numele de cod al grupului de oameni de Știința care sunt la conducerea fiecărui departament de cercetare de la CERN) a văzut prezentarea inițiala în Martie E, multe din tematicile expuse au adus îngrijorări grave în ceea ce privește ramificațiile deschideri unui astfel de portal. Însa în numele științei, FAMILIA a decis sa împartă aceste informații cu guvernul care le finanța constant cercetările. La o întrunire ce a avut loc în Luxemburg, șefi de state ale noii formate Uniuni Europene, împreuna cu Statele Unite și China, le-au fost prezentate planuri pentru construirea unei mașinăria colosale care ar fi în stare sa deschidă un portal pe care l-am putea închide la discreție apoi. Portalul s-ar deschide și nivelurile de energie ar fi măsurate pentru a demonstra ca CERN și-a îndeplinit sarcina, și apoi portalul va fi închis. Deschis – Închis, simplu și atât. Liderii guvernelor au început sa arunce cu fonduri interminabile către FAMILIE și către CERN în Speranța de a înțelege ce fel de putere se găsește în alt Univers. Gândiți-va la cațe posibilități, surse de energie interminabile, mai rapide decât viteza luminii, armament care ar putea șterge distruge inamicii cu ușurința. Posibilitățile pentru putere erau de-a dreptul copleșitoare. Asa ca publicului i s-a servit o poveste („înțelegerea universului”) și doar Familia și Guvernele știau adevărul. Majoritatea fizicienilor de la CERN erau ținuti în ignoranta totala despre adevăr, la urma urmei acceleratorul își îndeplinea funcțiunile normale și interacționa particule pentru vânătorii de finanțe dornici sa profite de asta. Însa teste pentru atingerea scopului ascuns erau făcute numai în prezent ta Familiei și câțiva fizicieni selectați. Eu sunt membrul Familie în divizia mea. Logic Familia inițiala s-au pensionat sau am mai și murit din ei, dar exista exista acum o generație noua, mai tineri și mai dornici de afirmare, și consecințele acestui fapt au fost și sunt în continuare dezastruoase. Și acum ca v-am făcut aceasta mica prezentare, permiteți-mi sa va explic ce s-a întâmplat joia trecuta. Era o zi normala cu acceleratorul programat sa execute 2 coliziuni, una la 9 AM și una la 6.E PM. Ambele au decurs perfect și experimentele au fost catalogate un succes. Am asistat la 2 coliziuni întregi și grupul general al cercetătorilor au fost foarte mulțumiți de munca lor.

În jurul ore 7 PM majoritatea echipei de cercetători eliberase deja camera de observare, și acceleratorul fusese pus no modul stand-Bd. În timp ce camera de observare se golea, dispozitivul de identificare pe care îl aveam la brâu a început sa vibreze și pe ecranul acestuia a apărut scris „Irving romo”, mi-am dat seama imediat ce urmau sa facă. M-am uitat cu coada ochiului și am zărit pe Dr. Veline D’Acord, un al membru al Familiei și șef al departamentului de fizica plasmei. Și ea se uita la dispozitivul de identificare și la fel avea scris „Irving Romo”. Amândoi am înțeles despre ce era vorba și am plecat. „Irving romo” (Sufrageria) era o camera mare din incinta situata în Sectorul A. Camera nu ieșea în evidenta cu absolut nimic, părea perfect normala. Asta era și ideea ca sa ascunzi intențiile adevărate. Dacă ne-am fi întâlnit în vreo camera secreta pe la subsol am fi ridicat suspiciuni de fiecare data când am fi mers sa facem un experiment. În Time ce Veline și cu mine ne îndreptam spre accelerator în Sectorul A, aerul rece al Elveției mi-a atins fata și m-a înviorat în timp ce traversam campusul. Noaptea era extrem de senina, și acest factor îmi marea și mai mult suspiciunile. Mereu făceau aceste experimente în nopți senine ca aceasta. Am intrat în Sectorul A și ne-am îndreptat către clădirea principala. Ușile s-au deschis cum ne-am apropiat și am făcut drumul spre lifturi pe îtinderea larga a holului cu tavane boltite.

Semnalul transmis de dispozitivele noastre de identificare a făcut ca ușile liftului sa se deschidă automat înainte ca sa apăsam măcar pe buton. Cum am intrat înauntru ușile s-au închis și liftul a plecat. „Nu o sa ma obișnuiesc niciodată cu faza asta” a spus Veline, referindu-se la gradul ridicat de automatizare al clădirii. Fusesem programați la o întâlnire în „Sufragerie” și clădirea știa asta, asa ca toate luminile se aprindeau pe unde era și ușile se deschidea ca sa ne arătare calea. Miracolul tehnologiei. Am ieșit din lift și ne-am îndreptat spre camera de consiliu, odată ajunși USA s-a închis în spatele nostru și înauntru era adunata toată „Familia”. În capul mesei era „Gater” (Tatăl), o tânăra și ambițioasa fiziciana pe nume Sandra O’Reilly, desemnata „Tatăl”, întrucât treaba ei era sa dea ordine „Familiei” cu privire la aceste experimente clandestine. Atmosfera în camera nu era niciodată una tensionata, ba mai degrabă una de entuziasm controlat. Familia încercase acest timp de experimente la fiecare 6 luni în ultimii E ani și nu au avut mare succes în tot acest timp. Avusesem mai multi „Tați” de atunci, începând cu marele Dr. Bertramberg pana la mai Putin cunoscutul, și mereu băut Dr. Yao, toți au eșuat sa îndeplinească ceea ce Familia inițiala și-a propus. Miliarde au fost cheltuite dar nici un portal nu a fost deschis. ” În seara asta încercam cu E Tera Electron Volta” ne-a anunțat Tatăl. Anunțul ei a făcut liniște în sala. Membrii familiei se uitau unul la altul, unii entuziasmați, alții foarte îngrijorați, însa toți cu o senzație generala de neîncredere. ” Ultimele 4 încercări au fost intre E-E Tera Electron Volta, nu am încercat niciodată nimic la o putere atât de mare! nu știm dacă mașinăria poate suporta un test de o astfel de magnitudine” a protestat Dr. Agava, șeful Matematica Fizica și al Departamentului care era în măsura sa spună dacă E Tera Electron Volta era sau nu posibil și se putea desfășura în siguranța. ” Am analizat toate consecințele posibile, și deși va trebui sa folosim dublul de energie din Rețea, Guvernul Elvețian a fost informat și au fost de acord sa coopereze,” a răspuns imediat Tatăl. Tonul ei liniștit și controlat ajuta mult la detensionarea situației. M-am uitat spre Veline care în tot acest timp a tot scris niște calcule pe o bucata de hârtie, după care s-a ridicat de pe scaun și a spus ” Tata, chiar dacă am încerca sa atingem E Țevi, calculele matematice ne arata ca asa ceva nu este posibil! Asa putem sa dam acceleratorul la maxim pur și simplu și sa speram la ce e mai bine!”. ” Mai ai și alte obiecțiuni pe care dorești sa le consemnam înainte de a începe experimentul?” a întrebat Tatăl, ignorând complet încercările disperate ale lui Veline. Apoi Tatăl s-a uitat la trotil sa se asigure ca nu cumva sa mai amibe careva obiecțiuni. ” Excelent, atunci vom proceda la efectuarea experimentului, toți sa fiți prezenți la ora E.E în camera de control” a anunțat Tatăl și toată Familia s-a ridicat de la masa și a părăsit „Sufrageria”. Nimeni n-a mai scos un cuvânt, am plecat în liniște deplina, ne-am îndreptat spre lift, și am ieșit din clădire în răcoarea aerului elvețian. Dacă acceleratorul nu ar suporta portajul de electroni, ar putea deveni instabila și sa se distrugă, dar fiind îngropata în pământ ar fi evitata o catastrofa. Nu ar exista pierderi de vieți omenești, însa Acceleratorul de Particule ar fi distrus și miliarde de dolari în finanțări ar fi pierdute. De cealaltă parte, dacă experimentul ar fi un succes și am deschide un portal, am putea apoi oare sa închidem ceva care funcționează la E de Tera Electron Volta? Calculele noastre susțineau E Țevi, E Țevi, la naiba hai sa zice și E Țevi, dar nimeni nici nu a îndrăznit măcar sa treacă vreodată peste. Oricum, aici rolul nostru de oameni de Știința s-a terminat și regretabilul rol de experimentatori în secret a început. Tot ce puteam face era sa spunem DA. La orele E.E, împreuna cu Familia și câțiva alți angajați CERN care știau despre adevărata natura a experimentului, am început marele nostru experiment. „Începeți” a fost singurul ordin pe care l-a dat Tatăl. Membrii Familiei s-au pus la posturile lor pentru a acționa acceleratorul, și astfel fatidicul experiment a început. ” Eliberați prima proba de particule” s-a ordonat. La câteva secunde după, sunetul gazului intrând în accelerator s-a auzit. Gazul și-a început cursa de E de mile în jurul acceleratorului câștigând din ce în ce mai multa viteza. ” Eliberați a doua proba de particule” și un alt sunet de gaz intrând în accelerator s-a auzit circulând în direcția opusa fata de primul. Ambele câștigând viteza, circulând din ce în ce mai rapid, apropiindu-se de viteza luminii. Ca doi alergători alergând pe o pista circulara din direcții opuse., neatingându-se unul pe celalalt. ” Tata, ne apropiem de E Țevi” a spus unul dintre membri. „Excelent, măriți energia la E de Țevi în următoarele 3 minute”, s-a auzit comanda Tatălui dându-ne mari fiori. Dacă era sa se întâmple ceva acum se va întâmpla. „Mărim la E de Țevi” s-a auzit anunțul pe sistemul intercom. Cu toți am continuat sa ne uitam unul la celalalt, îngrijorarea noastră crescând din ce în ce mai mult. „Ajungem la E Țevi” alt anunț s-a auzit. Însa nimic, nici o explozie, nici o eroare catastrofala, nimic. Teoretic acum E Țevi era posibil, dar nicidecum indicat, totuși la E Țevi, nici un semn de deteriorare structurala nu a fost observat, nimic. „S-a atins E Țevi”. Ne-am uitat unul la celalalt uimiți. Am reușit ceea ce credeam imposibil: E Țevi de energie împingea acum particulele în accelerator și puteam sa controlam aceasta putere. „Când doi nori de particule au trecut unul pe lângă celalalt râzând, am realizat cu toți ca urmează sa se întâmple ceva diferit. Dintr-o data temperatura în camera a început sa crească, simțeam cum se încălzise dintr-o data, și prima reacție a fost de panica. ” OPRITI ACCELERATORUL” s-a auzit o exclamație de la un membru al Familiei. „Mașinăria se încălzește, o explozie este iminenta” a continuat. „Așteptați” a spus Tatăl, ochii ei sclipeau de la monitorul calculatorului din fata ei „uitați-va la indicatorii de temperatura, nu este nici o schimbare, totul pare normal!” Cu toții ne-am uitat la cel mai apropiat panou de control și toate arătau ca totul este în regula, cu excepția faptului ca termostatul din camera acum arata E de grade Celsius și când începusem erau E de grade, ce sa însemne asta?„INCEPETI SECVENTA DE COLIZIUNE” a strigat puternic Tatăl în microfon. „Coliziune în 4…3…2…” vocea automatizata de la intercom s-a auzit. „1…” și o lumina orbitoare a umplut camera, nu se mai întâmplase niciodată asa ceva. Temperatura a căzut iar la E de grade, și lumina ne orbea efectiv, nu ne puteam vedea nici mâinile lipite de fata. Dintr-o data s-a auzit un țipat înspăimântător, ca și cum cineva era bătut groaznic, urmat de o tăcere de mormânt și apoi întuneric bezna. „Este toată lumea OK?” se auzea Veline din cealaltă parte a camerei, „Sunt bine!” am răspuns eu. “Soind ODF!” “Mantila, Code: Fiam-E? “D’Acord, Code: Fiam-E? “Chung, Code: Fiam – E? , membrii Familiei prezenți au început sa-și strige numele și codurile aferente în timp ce ochii noștri începeau sa se adapteze la întunericul care se lăsase în camera.

Semnalul transmis de dispozitivele noastre de identificare a făcut ca ușile liftului sa se deschidă automat înainte ca sa apăsam măcar pe buton. Cum am intrat înauntru ușile s-au închis și liftul a plecat. „Nu o sa ma obișnuiesc niciodată cu faza asta” a spus Veline, referindu-se la gradul ridicat de automatizare al clădirii. Fusesem programați la o întâlnire în „Sufragerie” și clădirea știa asta, asa ca toate luminile se aprindeau pe unde era și ușile se deschidea ca sa ne arătare calea. Miracolul tehnologiei. Am ieșit din lift și ne-am îndreptat spre camera de consiliu, odată ajunși USA s-a închis în spatele nostru și înauntru era adunata toată „Familia”. În capul mesei era „Gater” (Tatăl), o tânăra și ambițioasa fiziciana pe nume Sandra O’Reilly, desemnata „Tatăl”, întrucât treaba ei era sa dea ordine „Familiei” cu privire la aceste experimente clandestine. Atmosfera în camera nu era niciodată una tensionata, ba mai degrabă una de entuziasm controlat. Familia încercase acest timp de experimente la fiecare 6 luni în ultimii E ani și nu au avut mare succes în tot acest timp. Avusesem mai multi „Tați” de atunci, începând cu marele Dr. Bertramberg pana la mai Putin cunoscutul, și mereu băut Dr. Yao, toți au eșuat sa îndeplinească ceea ce Familia inițiala și-a propus. Miliarde au fost cheltuite dar nici un portal nu a fost deschis. ” În seara asta încercam cu E Tera Electron Volta” ne-a anunțat Tatăl. Anunțul ei a făcut liniște în sala. Membrii familiei se uitau unul la altul, unii entuziasmați, alții foarte îngrijorați, însa toți cu o senzație generala de neîncredere. ” Ultimele 4 încercări au fost intre E-E Tera Electron Volta, nu am încercat niciodată nimic la o putere atât de mare! nu știm dacă mașinăria poate suporta un test de o astfel de magnitudine” a protestat Dr. Agava, șeful Matematica Fizica și al Departamentului care era în măsura sa spună dacă E Tera Electron Volta era sau nu posibil și se putea desfășura în siguranța. ” Am analizat toate consecințele posibile, și deși va trebui sa folosim dublul de energie din Rețea, Guvernul Elvețian a fost informat și au fost de acord sa coopereze,” a răspuns imediat Tatăl. Tonul ei liniștit și controlat ajuta mult la detensionarea situației. M-am uitat spre Veline care în tot acest timp a tot scris niște calcule pe o bucata de hârtie, după care s-a ridicat de pe scaun și a spus ” Tata, chiar dacă am încerca sa atingem E Țevi, calculele matematice ne arata ca asa ceva nu este posibil! Asa putem sa dam acceleratorul la maxim pur și simplu și sa speram la ce e mai bine!”. ” Mai ai și alte obiecțiuni pe care dorești sa le consemnam înainte de a începe experimentul?” a întrebat Tatăl, ignorând complet încercările disperate ale lui Veline. Apoi Tatăl s-a uitat la trotil sa se asigure ca nu cumva sa mai amibe careva obiecțiuni. ” Excelent, atunci vom proceda la efectuarea experimentului, toți sa fiți prezenți la ora E.E în camera de control” a anunțat Tatăl și toată Familia s-a ridicat de la masa și a părăsit „Sufrageria”. Nimeni n-a mai scos un cuvânt, am plecat în liniște deplina, ne-am îndreptat spre lift, și am ieșit din clădire în răcoarea aerului elvețian. Dacă acceleratorul nu ar suporta portajul de electroni, ar putea deveni instabila și sa se distrugă, dar fiind îngropata în pământ ar fi evitata o catastrofa. Nu ar exista pierderi de vieți omenești, însa Acceleratorul de Particule ar fi distrus și miliarde de dolari în finanțări ar fi pierdute. De cealaltă parte, dacă experimentul ar fi un succes și am deschide un portal, am putea apoi oare sa închidem ceva care funcționează la E de Tera Electron Volta? Calculele noastre susțineau E Țevi, E Țevi, la naiba hai sa zice și E Țevi, dar nimeni nici nu a îndrăznit măcar sa treacă vreodată peste. Oricum, aici rolul nostru de oameni de Știința s-a terminat și regretabilul rol de experimentatori în secret a început. Tot ce puteam face era sa spunem DA. La orele E.E, împreuna cu Familia și câțiva alți angajați CERN care știau despre adevărata natura a experimentului, am început marele nostru experiment. „Începeți” a fost singurul ordin pe care l-a dat Tatăl. Membrii Familiei s-au pus la posturile lor pentru a acționa acceleratorul, și astfel fatidicul experiment a început. ” Eliberați prima proba de particule” s-a ordonat. La câteva secunde după, sunetul gazului intrând în accelerator s-a auzit. Gazul și-a început cursa de E de mile în jurul acceleratorului câștigând din ce în ce mai multa viteza. ” Eliberați a doua proba de particule” și un alt sunet de gaz intrând în accelerator s-a auzit circulând în direcția opusa fata de primul. Ambele câștigând viteza, circulând din ce în ce mai rapid, apropiindu-se de viteza luminii. Ca doi alergători alergând pe o pista circulara din direcții opuse., neatingându-se unul pe celalalt. ” Tata, ne apropiem de E Țevi” a spus unul dintre membri. „Excelent, măriți energia la E de Țevi în următoarele 3 minute”, s-a auzit comanda Tatălui dându-ne mari fiori. Dacă era sa se întâmple ceva acum se va întâmpla. „Mărim la E de Țevi” s-a auzit anunțul pe sistemul intercom. Cu toți am continuat sa ne uitam unul la celalalt, îngrijorarea noastră crescând din ce în ce mai mult. „Ajungem la E Țevi” alt anunț s-a auzit. Însa nimic, nici o explozie, nici o eroare catastrofala, nimic. Teoretic acum E Țevi era posibil, dar nicidecum indicat, totuși la E Țevi, nici un semn de deteriorare structurala nu a fost observat, nimic. „S-a atins E Țevi”. Ne-am uitat unul la celalalt uimiți. Am reușit ceea ce credeam imposibil: E Țevi de energie împingea acum particulele în accelerator și puteam sa controlam aceasta putere. „Când doi nori de particule au trecut unul pe lângă celalalt râzând, am realizat cu toți ca urmează sa se întâmple ceva diferit. Dintr-o data temperatura în camera a început sa crească, simțeam cum se încălzise dintr-o data, și prima reacție a fost de panica. ” OPRITI ACCELERATORUL” s-a auzit o exclamație de la un membru al Familiei. „Mașinăria se încălzește, o explozie este iminenta” a continuat. „Așteptați” a spus Tatăl, ochii ei sclipeau de la monitorul calculatorului din fata ei „uitați-va la indicatorii de temperatura, nu este nici o schimbare, totul pare normal!” Cu toții ne-am uitat la cel mai apropiat panou de control și toate arătau ca totul este în regula, cu excepția faptului ca termostatul din camera acum arata E de grade Celsius și când începusem erau E de grade, ce sa însemne asta?„INCEPETI SECVENTA DE COLIZIUNE” a strigat puternic Tatăl în microfon. „Coliziune în 4…3…2…” vocea automatizata de la intercom s-a auzit. „1…” și o lumina orbitoare a umplut camera, nu se mai întâmplase niciodată asa ceva. Temperatura a căzut iar la E de grade, și lumina ne orbea efectiv, nu ne puteam vedea nici mâinile lipite de fata. Dintr-o data s-a auzit un țipat înspăimântător, ca și cum cineva era bătut groaznic, urmat de o tăcere de mormânt și apoi întuneric bezna. „Este toată lumea OK?” se auzea Veline din cealaltă parte a camerei, „Sunt bine!” am răspuns eu. “Soind ODF!” “Mantila, Code: Fiam-E? “D’Acord, Code: Fiam-E? “Chung, Code: Fiam – E? , membrii Familiei prezenți au început sa-și strige numele și codurile aferente în timp ce ochii noștri începeau sa se adapteze la întunericul care se lăsase în camera.

Cu un sunet puternic, lumina roșie de urgenta a început sa lumineze camera intermitent. Puteam sa vedem umbre în accelerator dar nimic cunoscut noua. Deja trecuseră aproximativ 2 minute de când întunericul cuprinsese camera și nici unul din noi nu auzise pe Tatăl sa-și fi strigat numele și codul. „Unde este Tatăl: a strigat Dr. Chang. Cu toții ne-am întors spre scaunul unde stătea Tatăl și puteam vedea o umflatura pe scaun da dar nu pe ea (ca și cum se evaporase din haine). Am reușit sa ajung la panoul de control și sa deschid ieșirea de urgenta și am ieșit pe coridorul de urgenta pana la lumina de siguranța și am aprins lumina și din nou camera de control s-a luminat. Ma luase panica ca nu știam ce s-a întâmplat cu Tatăl și am fugit repede înapoi în camera. Toți colegii mei erau complet uimiți, nimic în camera nu era modificat, toate erau la locul lor, și temperatura revenise la normal. Cu toate astea, pe scaunul unde era Tatăl era doar o grămada de haine și efecte personale ale acesteia. Veline a alergat repede spre scaun și a început sa răvășească hainele și efectele personale în disperare: „A dispărut!!! toate lucrurile ei sunt aici, bijuteriile, hainele, ID ul…absolut tot!”. Unde stătuse Tatăl acum erau doar lucrurile ei. A dispărut pur și simplu.