❤️ SENZAȚIE, EMOȚIE SAU SENTIMENT?
{ MALANGA CORRADO }
,, Ceea ce noi vedem și simțim în interiorul nostru sunt simbolurile, pe care încercăm să le recunoaștem prin intermediul inconștientului nostru și nivelul său de conștiință. Cine are un nivel mai ridicat de conștiință poate să citească toate
direcțiile virtuale ale Universului, dar cine are un nivel mai scăzut de conștiință nu reușește să citească decât mici fragmente din Realitatea Virtuală și trebuie să se mulțumească cu o viziune parțială a Universului.
Acum, după ce am dat câteva exemple de reinterpretare simbolică a virtualității, care ne permit să mergem înapoi până la a descoperi realitatea ascunsă de aparențe, trebuie să facem încă un pas înapoi.
Știm cum să recunoaștem un
simbol, dar cum facem să ajungem la arhetipul care se află în spatele acestuia?
Arhetipul este ceva invizibil în acest Univers - nu se manifestă, dar într-un anumit fel determină Universul să se manifeste.
Nu putem vedea arhetipul, dar putem să-i percepem manifestările, și, cu cât ne apropiem mai mult de el, cu atât mai mult putem să-i întrezărim existența.
Într-adevăr, înaintea simbolului, este ceva care îl formează și este același lucru care ne permite să-l interpretăm.
Dacă mergem în față pe scara ierarhică vedem că înaintea imaginii este culoarea.
Culoarea este instrumentul care ne
permite să identificăm o imagine, este primul lucru pe care îl percepem, apoi încercăm să înțelegem "forma" desenului.
Astfel și sunetul creează fonemul.
Primul lucru pe care îl face creierul nostru este acela de a încerca să înțeleagă sunetul și apoi încearcă să dea o semnificație fonemică sunetului perceput.
Astfel, înainte de simbol există "formatorul" său și prin intermediul acestui "formator" putem să interpretăm simbolul în sine.
Acest "formator" este așa-numita "senzație de...".
Senzația de nu se percepe cu cele cinci simțuri obișnuite, ci cu ceva care nu prea poate fi identificat, care oricum este în noi și care este capabil să o perceapă.
Pentru a simplifica, voi înlocui "senzația de..." cu un termen mai puțin vag - emoție.
Ce este emoția?
Este acel lucru care îți dă exact o senzație ciudată - "senzația de..."
În fața unui apus?
Când te-au abandonat?
Când te-au găsit?
Când te-au recunoscut?
Când te-au refuzat?
Când te-au ales?
Când te-au uitat?
Acestea sunt
doar câteva exemple.
Cel care citește tinde să personalizeze situația sa până aici?
Ei bine, asta înseamnă că un arhetip s-a mișcat în interiorul său.
"Senzația de..." nu se poate povesti, ci se simte, se trăiește și este recunoscută ca atare.
Aceasta este emoția și emoția este legată de prezența Conștiinței; cine este suflet este și emoție, dar cine nu are suflet este imun la emotivitate.
Să ne ocupăm imediat și de problema diferenței dintre emoție și sentiment - este vorba de două lucruri total diferite.
Sentimentul este o stare a Spiritului, pe când emoția este o stare a Sufletului.
Dacă suntem supărați, speriați, mulțumiți, enervați, trăim o reacție a unei condiții a Spiritului, care, prin intermediul Minții, o manifestă ca sentiment.
Pe când Sufletul transmite starea sa Minții, iar efectul este emoția.
Emoția apare dintr-o dată și pare să nu aibă nicio legătură cu restul, având într-adevăr o matrice inconștientă - este ceea ce te face să plângi fără niciun motiv.
Raționalitatea noastră este cea care caută un motiv, care nu poate să nu considere plânsul ca pe o reacție a corpului la o anumită solicitare.
Astăzi știința spune că nu se cunoaște motivul pentru care plângem.
Întradevăr, animalele nu plâng.
De ce plângem?
Nimeni nu știe.
În schimb, dacă se crede că plânsul este o reacție corporală la o manifestare a sufletului prin intermediul arhetipurilor, se înțelege de ce știința este total impotentă în a oferi o explicație acestui fenomen.
În realitate, explicația se află la nivel de Conștiință și la nivel sufletesc, pentru ambele neexistând nicio explicație rațională. Realitatea Reală a conștiinței sufletului nu are nevoie de explicații și algoritme care să o descrie.
Încă o dată știința se
împotmolește în fața sufletului și nu știe ce să spună.
Ar fi suficient să recunoască că, pe lângă axele Spațiului, Timpului și Energiei, există și axa Conștiinței și fiecare și-ar găsi propriul loc.
Dar a avea Conștiință ar însemna și a recunoaște că
avem niște responsabilități.
Știința transferă responsabilitățile legilor fizicii, la fel cum religia le încredințează dogmelor bisericii.
Doar cine are Suflet știe că nu poate avea încredere în știință și credință.
Confuzia în a distinge emoția de sentiment este provocată de faptul că adesea ambele se manifestă contemporan.
Plâng și bat cu pumnul în masă pentru că m-au concediat de la serviciu?
Pumnul în masă reprezintă un sentiment de ură și de autoafirmare împotriva celui care mi-a luat ceva ce-mi aparținea.
În schimb, sufletul plânge pentru că este indignat de suferința pe care o implică viața..."

image